IMPARAT SI PROLETAR (III), in cuvinte incrucisate

Eminescu plecând de la consideraţii metafizice, dar mai cu seamă de la concepţia egoismului total şi iremediabil al sufletului omenesc decretează pentru totdeauna mizeria iremediabilă a omului. G. Ibraileanu

ORIZONTAL : 1) Se plimbă pe malurile Senei, în faeton de gală, meditând asupra urcării şi coborârii oamenilor pe scara socială – A fi necesar, ca de exemplu, să piară orânduiala cea crudă şi nedreaptă, conform asprei judecîţi istorice, pronunţate în scunda tavernă mohorâtă. 2) Starea de tulburare produsă de răcnete, vuiet de-arme – Deşteaptă-te, române. 3) ... carnavaluluide I. L. Caragiale (2 cuv.) – În cuvântarea proletarului sunt înfăţişate laturi inegale şi opuse ale condiţiei umane: ... plini de plîcere petrec a lor viaţă, / Trec zilele voioase şi orele surâd. – Ioan Slavici. 4) Privitor la operele de artă: ... stârnesc în suflet ideea neferice / A perfecţiei umane şi ele fac să pice / În ghearele uzurei copile din popor – Termen de adresare (pop. şi fam.) – Religie. 5) Poftim – Zidiţi... dărmăture gigantici piramide / Ca un memento mori pe al istoriei plan; / Aceasta este arta ce sufletu-ţi deschide – Izbucnirea violentă a comunarzilor, suiţi pe baricade de bulgări de granit. 6) Despre regele Lear: pe fruntea-ntunecată / ... cea de paie îi atârna uscată – Abreviaţie pentru „Substanţe toxice de luptă” (Milit.). 7) Cezarul meditează: Astfel umana roadă în calea ei îngheaţă, / Se petrifică unul în sclav, altu-mpărat, / ... cu noime sărmana lui viaţă / Şi arătând la soare-a mizeriei lui faţă – Ion Agârbiceanu. 8) Despre stăpân: Murdara este raza-i ca globul de... , / Asupra cărui dânsul domneşte pe deplin – Din Scrisoarea V: Nu e mică, nu e mare, nu-i subţire, ci-mplinită, / ... ai ce strânge-n braţe. 9) Paul Valery – Ş-acele milioane, ce din grămezi luxoase / Sunt strânse la bogatul, pe cel... apasă, / Şi-s supte din sudoarea prostitului popor (fem.). 10) Spicuim dintr-o splendidă comparaţie: În inima oricărui i-ascuns şi trăitor, / Zvârlire hazardată, cum pomu-n... / În orice floare-ncearcă întreaga a sa fire, / Ci-n calea de-a da roade cele mai multe mor. 11) Cadrul natural sugerează imagini romantice: Prin lunce prăvălite; din tainica pădure / Apare... mare câmpiilor azure, / Împlându-le cu ochiul ei mândru, triumfal – pentru acel de care norocul avu grijă; / Nimeni de-a plânge n- ... , el traiul şi-a trăit – Cureluşă cu meşină. 12) Cezarul se întreabă: de unde vine şi unde merge floarea / Dorinţelor... sădite în noian? (masc.) – Purtătorul de cuvânt proletar îi demască pe asupritori: Prin bunuri ce furară, în... vezi cum conspiră / Contra celor ce dânşii la lucru-i osândiră / Şi le subjugă munca vieţii lor întregi.

	1	2	3	4	5	6	7	8	9	10	11	12
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12

VERTICAL: 1) Pe maluri zdrumicate e linişte: şi-ntinse-a apei arii / În cercuri fulgerânde se pleacă lin suflării / A zefirului nopţiişi sună... – Apel telefonic. 2) Oratorul îi îndeamnăpe proletari la răscoală: Faceţi ca-n astă lume să aibă parte dreaptă, / ... fiecare, şi să trăim ca fraţi – Ciripit de păsări – Stau în dubă! 3) Ei fac din noapte... şi-a zilei ochi închid (pl.) – ... ca voi el este-n nălţimea-i solitară / Lipsită de iubire. 4)Fire textile – Atunci când... moarte răsplata nu v-aşteaptă – Ţesătură de provenienţăorientală. 5) Divinitate egipteană – Cu mintea de dreptate şi... răzătoare, / Cu umbra voastră numai, puteri îngrozitoare, / La jugu-i el sileşte pe cei ce l-au urât – Necaz (fig.). 6)Garda naţională a Franţei luptând: Parisul arde-n valuri, furtuna-n el se scaldă, / ... ca facle negre trăsnesc arzând în vânt – Personaj mitic din colinde. 7)Ei braţul tău înarmă ca să loveşti în... /Şi pe voi contra voastră la luptă ei vă mân – Sfărmaţi statuia goală a Venerei antice, / Ardeţi acele pânze cu corpuri de... . 8) Monedă veche portugheză şi braziliană – Din Cezara, despre instinctul tinerilor cu zâmbiri banale: Mâncare şi reproducere, reproducere şi... 9) Diminutiv din Florica – Acţiunea de a da (pl.). 10)Bicaz! – Din Călin (file din poveste):Pe cuptiorul... cu humă şi pe coşcovii păreţi / Zugrăvit-au c-un cărbune copilaşul cel isteţ / Purceluşi cu coada sfredel şi cu beţe-n loc de labă – Şi din Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie:Braţele nervoase, arma de... 11) Cezarul trece palid, în gânduri adâncit; / Al undelor greu vuiet, vuirea în granit / A sute d-echipajuri, gândirea-i n-o înşală; / Poporul loc îi face tăcut şi... (masc., pl.) – Cei tari se îngrădiră / Cu-averea şi mărirea în... lor de legi (neart.). 12) În faţa împăratului apare umbra moşneagului rege Lear: Îi pare că prin aer în noaptea ... , / Călcând pe fârf de codri, pe-a apelor măriri – Încheiem cu maximă spusă de orator: virtutea e uşoară / Când... ce-şi trebuieşte.

Dicţionar: STL, IRA, NAC, LAR, REI.
 
 

Prof. Nicolae Vicolov

 

 

solutia

ALTE CAREURI CU EMINESCU

Tema poemului o formează meditaţia pe tema destinului şi pe conceptul de lum» ca vis.

Ideea este că taina vieţii nu poate fi cunoscută: „In multe forme-apare a vieţii crudă taină, /Pe toţi ea îi înşală, la nime se distaină”.

Compoziţia este romantică, fiindcă este construită pe antiteză din patru tablouri, care se echilibrează potrivit unui model clasicist.

Subiectul îl formează discutarea conceptelor ideologice, care circulau la sfârşitul secolului trecut în Europa.

în primul tablou avem imaginea unei „taverne mohorâte”, în care un proletar ţine un discurs, axat pe idei proudhoniste. Este realizată o antiteză între lumea celor bogaţi: „Cei tari se îngrădiră / Cu-averea şi mărirea în cercul lor de legf, care petrec: „Unii plini de plăcere petrec a lor viaţă, / Trec zilele voioase şi orele surâd. /In cupe vin de ambră — iama grădini, verdeaţă, / Vara petreceri, Alpii cu frunţile de gheaţă” şi lumea celor săraci. Aceştia nu au decât dreptul la muncă: „Munca, din care dânşii se-mbată în plăceri, /Robia viaţa toată, lacrimi pe-o neagrăpâne”. De aceea el îndeamnă la revoluţie: „Zdrobiţi orânduiala cea crudă şi nedreaptă, / Ce lumea o împarte în mizeri şi bogaţi!”. Soluţia din final este utopică, nu pe linia socialismului utopic, a construirii unei societăţi mai bune, ci o reîntoarcere la lumea păgână a „mitelor albastre”, sintetizată de simbolul „gigantici piramide”.

Tabloul al doilea ne aduce imaginea promenadei Cezarului într-un faeton de gală, pe malurile Senei. Este o imagine a monarhiei iluministe iosefiniste, opusă iluminismului revoluţionar al Comunei din Paris.

Tabloul al treilea sugerează, prin imagini romantice, căderea Comunei din Paris: ,, Parisul arde-n valuri, furtuna-n el se scaldă, / Turnuri ca facle negre trăsnesc arzând în vânt”. Ideile revoluţionare au devenit o realitate socială: „Suiţipe baricade de bulgări de granit, / Se mişc batalioane a plebei proletare, / Cu cuşme frigiene şi arme lucitoare”. Idealurile socialismului utopic sunt sugerate de simbolul steagului roşu: ., ( aci flamura cea roşă cu umbra-i de dreptate / Sfmţeşte-a ta viaţă de tină şi păcate”.

Tabloul al patrulea sugerează meditaţia Cezarului pe malul mării. Este vorba de Napoleon al IM-lea, care pierde în războiul franco-prusac ţara, aşa cum regele Lear îşi pierde regatul în piesa lui Shakespeare: „ Trecea cu barba albă—pe fruntea-ntunecată/ < unuia cea de paie îi atârna uscată — / Moşneagul rege Lear. “Conceptul de lume ca vis: ..( a vis al morţii-eteme e viaţa lumii-ntregi”este turnat într-o metonimie, care inversează valorile. Sensul vieţii pământeşti este dobândirea vieţii eterne în rai, nu a morţii

d) Caracterul romantic se exprimă prin eroi excepţionali, ca Cezarul, în împrejurări excepţionale, cum a fost Comuna din Paris. Tema, eroii, conflictul, subiectul au o structură afectivă: „ — e ură şi turbare /In ochii lor cei negri, adânci şi desperaţi”.

Este cultivat fantasticul prin imaginea regelui Lear şi a corăbiilor de lemn. Se sugerează o evaziune în lumea mitului: „Ce mitele albastre ni le şoptesc ades”. Antiteza din titlu şi compoziţie determină o alternare continuă a planurilor vieţii clasei dominante cu cea

a săracilor. Avem şi o antiteză ideologică între ideile lui Proudhon cu cele iluministe, sau ale lui Schopenhauer. Finalul arată o aderare a poetului la poziţia lui Schopenhauer.

Avem şi un contrast cromatic: „marmura de albe”, „turnuri ca facle negre”, „aerul cel roşu”, „flamura cea roşă”. Romantică este şi respingerea idealului de frumos clasic, reprezentat de imaginea Venerei.

 

e) Caracterul realist al poeziei este exprimat prin tipul agitatorului în împrejurări tipice ca taverna mohorâtă, revoluţia proletară. Tema, eroii, conflictul, subiectul sunt luate din viaţa socială, războiul franco-prusac, Comuna din Paris, exilul lui Napoleon al III-lea. Critica societăţii, a instituţiilor şi moravurilor dă sens mesajului. Este subliniat caracterul de clasă al statului, armatei, justiţiei ca forme de exprimare a ideologiei iluministe, burgheze. Scientismul este prezent prin felul în care este realizată confruntarea ideologiilor epocii.

Elementele de baroc le găsim sugerate prin imaginea regelui Lear, ca alienat, care joacă un rol ca şi Cezarul, sau prin conceptul de fortuna labilis. Sunt prezente precaritatea social-istorică şi compensarea ei prin strălucirea spirituală a Cezarului, ca imagine a eului poetic în evoluţie spre conştiinţa de sine. Se gigantizează proporţiile: „gigantici piramide”, se cultivă clarobscurul „taverna mohorâtă”, grotescul „cununa cea de paie”ca procedee de tip baroc.

 

Solutia careului: Imparat si proletar 2

1 t	2 a	3 v	4 e	5 r	6 n	7 a		9 o	10 m	11 u	12 l
2 U	M	E	R	I		C	A	R	E		O
3 R	A	Z	A		F	E	R	E	S	T	I
4 B	R	I		A	R	S	I		E	I	A
5 A	I		S	T	A	T	U	I		M	L
6 R		C	A	U	Z	A		L	I	P
7 E	T	E	R	N	A		A	I	N		A
	I	R	A	C		A	D	E	V	A	R
9 A	R		C	E	A	T	A		E	L	T
10 T	A	I		A	L		N	U	N	T	A
11 O	N	O	R		T	A	C	U	T	A
12 M	I	N	C	I	U	N	I		A	R	E